sâmbătă, 19 mai 2012

"De te voi uita Ierusalime.....!!"

Ierusalime, Ierusalime! De te voi uita, uitată să fie dreapta mea!

(Psalm 136)


În Biserica Sfântului Mormânt, în Noaptea Învierii, mii de oameni iau LuminăÎn Oraşul Sfânt nu mergi, ci „urci“ spiritual. Cetatea nu este însă doar „sus“, ci în altă parte. Nu urci decât exterior treptele unei scări. Interior, cu fiecare treaptă, laşi în urmă scara, ca o dezlegare de toate câte-au fost.
Cetatea nu este însă doar „sus”, ci în altă parte. Nu urci decât exterior treptele unei scări, interior, cu fiecare treaptă pe care o urci laşi în urmă scara, ca o dezlegare de toate câte-au fost.
Această trecere, nu în ordinea lumii vizibile, te fură firesc şi pe nesimţite. Geografia este simbolică, transparentă. Oraşul este străveziu: locul unde se anulează subit orice coordonată spaţială ori temporală care ne mai păstra în familiaritatea orizontală a spaţiului şi timpului nostru.

„Lumina şi căldura vin dinlăuntru!”
Nu este, cum s-a spus, „Cetatea eternă”: eternitatea imprimă o anume imobilitate şi încremenire. Această cetate este în timpul cel fără de timp, un timp al desăvârşirii, viu, imprevizibil, miraculos. Aici se nasc clipele şi nu mai trec, ci din boabele lor pline se face vinul îmbătător, vechi şi curat, binecuvântat în seara de Shabat ori la liturghie. Nu oamenii, nici locul ori cerul – ci legătura lor trece în tine misterios şi îţi curge prin vene, fără măcar să pricepi darul duhului acestuia.
Între zidurile acestei lumi infinite, treci dintr-un cartier într-altul ca şi cum ai recompune un puzzle sau ai parcurge atriile unei inimi: patru cartiere cu graniţe nescrise, dar săpate în piatră: cartierul creştin, cel musulman, cel evreiesc şi cel armenesc.

Rugăciunea continuă de la Zidul Plângerii
În cartierul evreiesc – oameni cu kipa, perciuni şi zulufi, înfăşuraţi în talit, cu ţiţit la brâu (firele care atârnă multe şi albe spre a întoarce sufletul către rugăciune) – altă lume, alte sunete, alte veşminte. Cum cobori dinspre Crado, vechiul drum roman, înspre Zidul Plângerii, se deschide în faţă priveliştea cetăţii: zidul de vest şi esplanada Templului cu Domul Rocii şi Moscheea El-Aksa. În faţă – Muntele Măslinilor acoperit de vechile morminte şi coborând spre valea Kidronului.
La Kotel (Zidul Plângerii) îmi place să ajung noaptea: lumina nemaintâlnită, alb-aurie a pietrei şi rugăciunea continuă – nu oamenii se roagă, ci rugăciunea se spune mereu prin cei ce vin parcă să ia locul celor ce au sfârşit. Aici vii să te bucuri, să te tânguieşti, să te rogi, să cânţi ori să dănţuieşti înaintea Domnului… cununii, bar-mitzva, ceremonii de sărbătoare…
Dacă ai intrat o dată în Ierusalim şi ţi s-a arătat, rămâne în tine: erau acolo, dar nu le-ai zărit… zidurile Ierusalimului!
Ele, zidurile, nu sunt însă Ierusalimul; nici oamenii nu sunt, nici uliţele…
El este poarta către ceea ce nu poate fi numit, templul, Sfânta Sfintelor, heruvimii de deasupra chivotului, nefirea prezenţei depline…

Şi atunci îţi ridici cei mai curaţi ochi şi spui:
„De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea!
Să se lipească limba mea de grumazul meu, de nu-mi voi aduce aminte de tine,
de nu voi pune înainte Ierusalimul, ca început al bucuriei mele…”
(Psalmi 136, 5-6)


http://cititordeproza.wordpress.com/echipa-bibliotecii/

8 comentarii:

  1. Din perspectiva istorica Ierusalimul este un pamant fara stapan care adaposteste popoare fara tara. Dumnezeu isi face simtita prezenta de stapan unic deoarece Ierusalimul nu este pe masura nici unui popor, fiind un microcosmos pamantean construit dupa prototipul ceresc si care va fi inlocuit cu Noul Ierusalim in eschatologic.

    Psalmul 121: 6-9
    Rugati-va pentru pacea Ierusalimului si pentru indestularea celor ce te iubesc pe tine.
    Sa fie pace in intariturile tale si indestulare in turnurile tale.
    Pentru fratii mei si pentru vecinii mei graiam despre tine pace.
    Pentru casa Domnului Dumnezeului nostru am dorit cele bune tie.

    RăspundețiȘtergere
  2. Pana una alta este capitala Ierusalimului si locul unde poporul evreu a construit doua temple.
    Este locul chivotului sfant si al Sanedrinului.
    Ce alta certificare ar avea nevoie ??

    RăspundețiȘtergere
  3. Anonimule, pana una alta e capitala Israelului, este oras evreiesc de trei mii de ani fara intrerupere si nu a fost vreodata capitala niciunui alt stat in decursul acestui timp, decat a statului evreiesc. In lunga perioada de ocupatii straine succesive, Ierusalimul nu a avut vreo importanta administrativa pentru nimeni dintre ocupanti, iar sfintenia sa pentru crestini si musulmani provine tocmai din faptul ca orasul a fost cu mult inainte sfant pentru evrei.
    Asa ca, nu sunt multe orase din lume a caror apartenenta este atat de clara si indubitabila.

    RăspundețiȘtergere
  4. Corectura pentru mai sus:
    "este capitala Ierusalimului "
    se va citi
    "este capitala Israelului"

    RăspundețiȘtergere
  5. Orasul este sfant celor trei religii nu datorita Iudaismului,ci datorita perioadei istorice destul de indelungata in care fiecare religie a fost prezenta in oras si deosebit de importantelor vestigii istorice lasate de fiecare.
    Ca urmare singurul statul corect ce il poate avea orasul este cel de oras "International" sub administratia unui consiliu format din reprezentantii celor 3 religii.
    Daca ele nu se pot intelege un forum neutru international.

    RăspundețiȘtergere
  6. Viorica, cred ca nu trebuie eu sa-ti explic despre aparitia crestinismului ca derivat direct din iudaism. Crestinismul include in cartile sale sfinte si Vechiul Testament evreiesc in care Ierusalimul joaca un rol esential. Ierusalimul este si locul in care evreul Iisus Christos, in incercarea de a reforma iudaismul, a pus bazele a ceeace a devenit dupa el Crestinism.
    In privinta Islamului, Ierusalimul a devenit sfant pentru musulmani tot datorita sfinteniei sale pentru evrei. Mohamed a venit acolo ca sa se ridice la cer de pe stanca care se afla in incinta Templului evreiesc, iar Al Aqsa a fost construita in apropierea locului in care se aflase Bait Al Maqdis, pronuntarea araba a Beit Ha Miqdash, ceeace nu e altceva decat acelasi templu.
    Trei religii, o singura origine, un singur oras.
    Pentru evrei insa, Ierusalimul este locul central, singurul loc sfant.

    RăspundețiȘtergere
  7. Nu discutam aici evolutia in timp a celor 3 religii, ci apartenenta orasului pe perioade mai lungi sau mai scurte fiecareia dintre ele,apartenenta ca a generat vestigii istorice.
    ceea ce face ca fiecare in parte si toate impreuna, sa fie legate FIZIC SI SUFLETESTE DE ACESTE LOCURI.

    Daca pui DOAR problema intaietatii,atunci vei fi toata viata in razboi.
    De regula ultimul venit ia potul si astia sunt musulmanii.

    RăspundețiȘtergere