vineri, 12 august 2011

Ce a adus bun, ce a adus rau evreilor : "Ochi pentru ochi - Dinte pentru dinte" ?



Evreii au fost destinati unei existente zbuciumate.

Drumul spre tara fagaduita a fost plin de lupte si pierderi omenesti,

Robia in Egipt a fost lunga,reintoarcerea pe pamantul promis a durat multi ani,ani presarati cu privatiuni,revolte,dar si cu un mesaj Dumnezeesc -Cele 10 porunci.

Popor neascultator,permanent nemultumit a reusit totusi sa aiba tara lui si o capitala -Ierusalim unde sa depuna obiectele sfinte de ritual si sa cladeasca primul templu.

Rand pe rand persii,musulmanii arabi sau turci, mamelucii, romanii, elenii, englezii au cotropit pamanturile pe care s-au asezat prima data evreii,de doua ori deterimandu-le chiar emigrarea in cele 4 colturi ale lumii.Nici acolo linistea de care ii asigura Dumnezeu,nu a avut loc.

Inchizitie,pogromuri,deportari si revenirea acasa pe pamantul stramosilor,revendicat acum de alte grupari asezate intre timp.



"Nu este liniste sub maslini"



Ramasi fideli unui singur Dumnezeu,singurului Dumnezeu ca le-a aratat calea si i-a luat sub aripa lui,desi in istorie au fost cateva incercari de intoarcere la idolatrie,mentinandu-se de-alungul intregii istorii la un numar extrem de mic de religiosi 0.02% din populatia lumii,fara sa doreasca noi adepti,inchizandu-se intr-o religie devenita arhaica,inchistata si frana in dezvoltarea sociala,evreii au reusit in 60 de ani sa puna pe picioare un stat modern,eficient si puternic.



Care este secretul?

Cum a pastrat "Poporul cartii" nelaterate limba,traditiile si religia atatia mii de ani...?

Dar mai ales de ce a fost necesara scindarea religioasa?



 "Ochi pentru ochi sau dinte pentru dinte"

citata prima data in codul Hammurabi, apare a doua oara dupa 500 de ani prin vorbele lui Moise:

 "De va pricinui cineva vătămare aproapelui său, aceluia să i se facă ceea ce a făcut el altuia: fractură pentru fractură, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte; cum a făcut el vătămare altui om, aşa să i se facă şi lui. Cel ce va ucide un dobitoc să dea altul; iar cel ce va ucide un om să fie omorât" (Lev 24,19-21).



Moise repeta si intareste aceasta regula de alte 2 ori.

Cat de buna sau cat de rea a fost ea poporului evreu ??



---------------

Avertisment
Daca gasiti acest articol,sau alte articole personale din acest blog
preluate  si incluse in alt articol - fara ghilimele si specificarea sursei-
va anunt ca este fara consimtamantul meu si nu sunt raspunzatoare
de ce se adauga inainte si dupa articolul meu


5 comentarii:

  1. Daca ei ar fi aplicat intr-adevar acest precept, ar fi fost unul din popoarele cele mai mari, numeroase si puternice.
    Din pacate s-au indepartat de legea talionului de cel putin doua milenii. Aceasta lege a continuat sa bantuie lumea, fiind preluata practic de toate celelalte popoare ale lumii, fie in mod deschis, fie disimulat, dar cu acelasi efect distrugator.
    Istoricul Iosif Flavius, care a trait in vremea celui de al doilea templu, a remarcat in scrierile sale ca (citez din memorie) "iudeii ajung uneori sa-si iubeasca mai mult dusmanii decat prietenii".
    Iata deci cine au fost si raman adevaratii crestini ai omenirii, fiind rastigniti mii de ani generatie dupa generatie de catre altii, fiecare pretinzand ca actioneaza in numele "adevaratei credinte".
    Corneliu.

    RăspundețiȘtergere
  2. Am sa mai fac un pas si am sa scriu urmatoarele:

    Legea talionului a fost un mare pas pozitiv inainte.
    Dupa barbariile razboiului, pedepsirile violente colective,siluirile,distrugeri in masa....
    prin aceasta lege s-a limitat pedeapsa pentru invins...s-a limitat pedeapsa data de invingator la 1=1.

    RăspundețiȘtergere
  3. A fost un progres ! Mult mai tarziu legea talionului s-a inlocuit cu despagubirile financiare si apoi, si mai tarziu cu inchisoarea.
    Ai auzit de femeia musulmana care desfigurata cu acid sulfuric de un barbat a acceptat bani in loc de pedeapsa cu desfigurarea vinovatului ? Am vazut asta la TV.
    (Subiectul tau preferat, musulmanii )

    RăspundețiȘtergere
  4. anonimus,
    :)) Cred ca Flavius nu se gandea la crestinism ci la perioada istorica in care a trait, cand conducatorii evreilor acceptau ajutor de la dusmani, facand intelegeri cu dusmani istorici (de granita) doar pentru a-si apara situatia, fapt ce nu le-a fost de nici un folos.
    Cat despre el... se stie cum a scapat din conflictul armat cu romanii .... Oricum, el ii prefera pe romani nesocotindu-i dusmani.

    RăspundețiȘtergere
  5. Cherie...o plang pe aceea femeie de doua ori...
    odata pentru nenorocirea de a fi patit o asemenea tragedie pentru toata viata.
    A doua oara pentru ca nu a avut taria sa vrea pana la capat pedepsirea criminalului cu aceeasi moneda...
    Acum domnul poate avea 4 neveste o droaie de copii si o viata linistita...

    spuneam udeva :
    "unde sunt drepturile victimelor,cand toata lumea are grija numai de vinovat sa nu cumva sa fie nedreptatit.!!!!"

    RăspundețiȘtergere