Un raspuns pentru doamna Ilesa de pe forumul "Islamul Azi" - autor Corneliu

Stimata doamna Ilesa, independent de vointa mea, nu am mai fost in masura sa-ti raspund la aceasta postare. Poate si la postarile altora, dar dintre toti membri forumului carora in statusul meu de "post banare" le datorez replica, esti singura care merita intr-adevar un raspuns. Pentru ca esti singura de acolo capabila sa gandeasca in afara atmosferei de isterie islamista. Nu spun islamica. Temenul de islamism este cel potrivit pentru tipul de activitate care se petrece acolo, adica inhamarea musulmanilor in scopurile politice ale glorioasei "umma", similara cu "gloriosul popor german al celui de al doilea Reich" inhamat si el pe atunci bine de tot in nobilul scop al purificarii omenirii.

    La un moment dat la topicul "De ce Israelul nu este o democrație" (titlu ce stabileste de la bun inceput un postulat, de la sine inteles pe forum), ai scris referindu-te la masele de arabi bine puse la cale care s-au napustit asupra granitelor israeliene, citez:

ilesa

Posted 19 May 2011 - 01:20 PM

Corneliu
1. exista similitudine, ambele gesturi au fost simbolice. Ce s-ar fi intamplat daca granicerii moldoveni (cei rusi) ar fi tras asupra puhoiului de oameni "inarmati" cu flori, avandu-l pe preot in frunte? macel. Cred ca soldatii israeleni ar fi trebuit sa dea dovada de mai multa cumpatare, sa analizeze contextul, nu sa se precipite, doar oamenii aceia n-aveau de gand sa emigreze in Israel, ci la fel ca si romanii, "inramati" cu o sticla de apa (deh'drumu-i obositor) au "sfarmat" simbolic o granita, urmand o procesiune de cateva ore,i-ar dupa s-ar fi intors acasa.
2. nu exista intr-adevar o granita bilateral recunoscuta intre Israel si Liban, ci doar acea zona asemanatoare DMZ-ului korean, pe care oricine o "violeaza" o face pe riscul sau. Totusi, asa cum bine spunea cineva, nu le-ar cadea galoanele israelienilor, daca ar incerca sa fie mai umani.
3. nu inteleg de ce te iei de doamna Sevinci, dansa doar posteaza niste articole, combate-le pe ele, nu ideile neexprimate ale dansei.

   Vreau de aici sa incep replica, punct cu punct.

   1. Nu exista nici cea mai mica similitudine intre cele doua situatii. In cazul romanilor si moldovenilor, fiii aceluiasi popor, romanii veneau  sa se solidarizeze cu fratii lor, tinuti inchisi in marea Uniune Sovietica dominata de rusi, intr-o republica vasala preponderent romaneasca. Rusii ca popor aveau oricum uriasa lor patrie, tara cea ma intinsa de pe glob, iar pierderea Moldovei si altor 14 republici vasale nu i-a afectat catusi de putin dpdv national. USSS era oricum in proces de dezmembrare si viitorul formarii de 14 state nationale era clar oricui.
   Ce s-a intamplat insa la 15 mai 2011? Mase mari de arabi au fost aduse in mod organizat cu autobuzele, cu sprijinul logistic al unor guverne, sa faca un act demonstrativ, dar pentru ce revendicare? Revendicarea lor a fost si este in continuare sa vina si sa se reaseze in locurile in care au stat acum 63 de ani bunicii sau parintii lor. Nu numai ei personal (de care nu sunt deloc sigur ca au fost cu totii urmasi ai celor de atunci, ci precum s-a dovedit, si multi agenti sirieni), ci multe milioane de urmasi ai celor 6oo de mii de refugiati de atunci. 
  Pare simplu, teribil de drept si emotionant, nu, doamna Ilesa? La prima si cea mai naiva sau ipocrita privire. Caci in acele locuri, pe acel petec minuscul de pamant palestinian, cat trei judete si jumatate, traieste acum un alt popor, adevaratul stapan al acelor locuri, poporul evreu, care si-a reconstruit statul sau national, un stat avansat si PE DEPLIN DEMOCRATIC, reunind azi 6 milioane din fiii sai in patria sa veche de cel putin 3500 de ani si atestata cu acte in regula si cu dovezi de necontestat, mai mult decat cele mai multe patrii ale altor popoare.
   Este adevarat ca renasterea Israelului modern a fost legat de o drama nationala. Partajarea de catre ONU  Palestinei in doua state nationale la 29.11.1947, unul arab si unul evreiesc a fost categoric si oficial refuzata de catre tarile arabe.
Imediat dupa incetarea mandatului britanic asupra teritoriului Palestina (care n-a fost niciodata stat), la 15 Mai 1948, cateva state arabe, conform unui plan intocmit si corelat din timp in perioada de dupa decizia de partajare, au atacat din toate directiile statul evreiesc abia proclamat de o zi. Luptele au fost foarte grele, in decursul carora au fugit circa 600 de mii de arabi locali, in speranta ca dupa victoria armatelor arabe si zdrobirea noului Israel vor putea reveni pe pamantul curatat de "sionisti". Dar s-a intamplat altfel, Israelul a invins, granitele sale temporare s-au stabilit in urma unor acorduri de armistitiu, iar arabii au sperat in continuare ca le va veni ocazia sa lichideze statul sionist. Au mai incercat de cateva ori dupa aceea incepand cu anul 1967 si de fiecare data au suferit infrangeri zdrobitoare. Remarcabil este faptul ca nici pana in 1967, cand arabii mai stapaneau inca Cisiordania si Gaza nici nu s-au gandit macar o clipa sa fondeze acolo un stat palestinian. In schimb i-au tinut pe refugiati in tabere si le-au cultivat lor si urmasilor lor in continuare speranta, ajunsa astazi la un paroxism psihotic, ca trebuie neaparat sa se intoarca pe pamanturile pe care stau azi evreii.
   Dar intre timp Israelul s-a dezvoltat cu pasi uriasi, a devenit una din cele mai avansate state din lume, a absorbit si integrat pe deplin milioane din fiii poporului evreu, a devenit o entitate umana si sociala stabila  bine inchegata si strucurata, echilibrata si perfect functionala, cu o economie deasemenea stabila si puternica si de ce sa nu spunem, cu o armata capabila sa-l apere.
In aceste conditii, ceeace pretind arabii este pur si simplu sa distruga acest stat prin inundarea sa cu o populatie ostila care in fapt sa-i schimbe total compozitia nationala si sa duca la transformarea sa in inca un stat arab. Si ce ar trebui in consecinta sa faca evreii, populatia de baza a Israelului? Ce ar trebui sa fie cu Israelul insusi? Nu intereseaza de fapt pe nimeni, caci dupa gandirea lor, nici n-au ce cauta acolo.
   Sau cum propunea un bufon al forumului acela (nu-l numesc), citez din memorie: sa fie incarcati in submarine cu destinatia Canada si pe drum sa fie deschise hublourile... Sinistra gluma a unui sinistru islamo-nazist...
   Nu, doamna Ilesa, nu seamana cu podul de flori de peste Prut.
   Si nici nu e posibil sa se mai faca "reset" la istoria de 63 de ani. Cine va incerca, se pare ca va avea de platit enorm. Nu a un joc de computer si nici un "Lego".
  
   2. La acest punct dovedesti inca o data, doamna Ilesa,  necunoasterea  materiei. Granita dintre Israel si Liban este definitiva si recunoscuta international. Nu este ca DMZ-ul coreean. Si ca un punct de "picanterie", daca se poate numi asa, victimele din acea zi de la granita libaneza au fost furnizate in mod generos de catre armata libaneza care a tras fara mila in "demonstrantii" adusi cu autobuzele, pentru ca s-a temut ca incidentul sa nu duca la declansarea unui nou razboi Israel-Hizbala care sa le devasteze tara ca in 2006. Dar ca putem face, e focul tras de fratiori, nu se pune la socoteala, la fel ca si macelarirea a o mie de sirieni pana azi de catre fratele Bashar Assad impreuna cu clica sa de frati arabi pentru care nu e bine sa se tipe, ei fiind de partea celor buni.


   3. Imi reprosezi, d-na Ilesa, ca "ma iau" de onorabila doamna Sevinci care nu face decat sa posteze articole dupa articole. Deci ce am eu cu ea, pai sa ma razboiesc cu autorii articolelor, nu?
   Din nou, sfanta ipocrizie. Dar madam Sevinci a postat articolele tocmai pentru ca ele reprezinta opinia ei si nu a vanzatorului de iaurt din bazarul de la Istanbul, nu? Si atunci a fost cat se poate de normal sa ma refer
la acele opinii ca la opiniile persoanei care a postat articolele, nu?

***

    Stiu, doamna Ilesa, ca vrei sa arati bine in fata onorabilului colectiv de la "Islamul Azi" si atunci trebuie sa apari pe cat se poate, in limitele bunului gust, pozitiva fata de opiniile dominante acolo. Deasemenea vad ca arati de multe ori interes fata de problemele islamice, ceeace e bine cotat. Asta iti da si posibilitatea, atunci cand crezi de cuviinta, sa arati si unele "dezacorduri tovarasesti" fata de frati si surori, cu o aparenta de obiectivitate. Nu zic nu, in felul acesta se poate trai acolo nelimitat, caldutz si bine. Dar fara onestitate intelectuala si fara sira spinarii.

    Eu am preferat altfel. Si nu-mi pare de loc rau. Imi pare chiar bine.